Ce?! Nu se poate sa iti fie dor de ceva/cineva fara sa te fi obisnuit in prealabil cu cevaul/cinevaul acela? Ba uite ca se poate!
Da, imi e dor de acasa, si de nisipurile din Vama, si de berile de la Bistro, si de "Hai sa jucam volei pe straduta," si de paine cu unt regal romanesc intr-o bucatarie anume - bucatarie cu vedere la scara lu' Sirbu - si de facut bratari din hartie de revista, si de dupa-amiezi in parc, si de stat degeaba in plictiseala pana la oase, si de voi toti... si de... si de cate si mai cate cu care ma abisnuisem.
Da... imi e dor si de mers cu Nico la Paris, desi am facut asta numai o data, si n-a avut timp sa-mi intre in obisnuinta (Parisu'). Si-mi e dor sa ma duc si cu Radu la Paris, desi n-am facut asta niciodata, si deci nu stiu cum ar fi, da' mi-e dor.
Imi lipsiti mult, oameni buni! Si va imbratisez!
Cu drag,
Sinzi
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
si noua ne e dor de tine... si sa stii ca chioscul nostru e aproape in faliment, chitinmortiimatii nici el nu mai poate... si tot asa... tre sa facem alte chestii cu care nu prea suntem obisnuiti... si... te pup!!!
si noua ne e dor de tine... si sa stii ca chioscul nostru e aproape in faliment, chitinmortiimatii nici el nu mai poate... si tot asa... tre sa facem alte chestii cu care nu prea suntem obisnuiti... si... te pup!!!
VAI!! Chitinmo.. e .. pe moarte... NUUUU!! Si cartofii?
Alinuta!! Sper sa ne vedem in curand, poate poti sa vii la Nico in August, ar fi nemaiminunat!!
Te imbratisez!!!
Post a Comment