Am invatat ca oamenii se sting si mor. PUFF!! Si s-au dus.

Oricat de sfasietoare mi-e durerea, lumea nu se opreste din propria-i inertie sa ma asculte pe mine, sa ma consoleze pe mine, sa ma vindece pe mine. Autobuzele continua sa fie aglomerate, restaurantele continua sa fie pline de rasete, femeile alearga in continuare sa-si prinda copiii de mana cand acestia tasnesc de langa ele furati de vreao vitrina cu jucarii.

Mai dureros decat a vedea un om murind este a realiza ca planeta nu-si stopeaza cursul nici macar o secunda, nici din recunostinta, nici din compasiune, nici din politete.

Nu stiu, mha, da' m-au zguduit teribil evenimentele din ultima vreme; numa' gandu' ca tot ce am, tot ce sunt este fragil, perisabil... azi e si maine gata!

Pa.

Cand iti aprinzi tigara automatic, cand nu mai stii daca e prima, sau a 2a, sau 5a, sau e sfarsitu pachetului. Cand painea nu mai are gust, ca o inghiti cu totul - ca nu-ti mai pasa nici sa mesteci, cand ai plecat inainte sa fi ajuns, cand ti se pare ca a plange e cea mai inalta traire umana, cand nu mai stii daca esti tu, sau esti el, sau e vina ta, sau a lui, sau a mama masii. Cand te holbezi in oglinda la o fatza murdara si doua dungi rosii paralele sfasiate de 4 ore de plans continuu - care ustura. Cand te-am iubit cu mila si cu groaza - vorba cantecului - tot ce-i al tau imi apartine mie. Cand.. bun sau rau, erai al meu. Macar stiam una si buna. Cand iti fuge pamantul de sub piciore - rectific: nu "iti", nu, nu! nu TZIE. Mie. Mie imi fuge.

Radu, si Nico, si amaratul de tigan de la Contzi - ala fara papuci (Da! Ala!) - si Profesoru Doctoru in Quantum Physics, si mama saraca, cu tototii au simtit la fel candva.

Numa ca de data asta, parca e numai a mea tigara asta. Desi da... toata lumea a fumat-o.

Ma pis pe mine de frica. Nu de dragoste. De frica. Daca o sa ma transform intr-o inadaptata, hm? Daca n-o ma-mi mai gasesc vreodata locul? Ca dupa 2 ani jumate de Ceva - dracu stie, Ceva oricum a fost, habar n-ai cine mai esti, cine mai erai, si.. (tre sa-mi suflu nasu, revin)



Cand.



Poate nu maine, poate nu prea curand, da vreodata tot am sa inteleg de ce, dragule, am plecat. Din impuls, asa cred acuma. In fine, azi am plans ca sa ma feresc de a trage conculzii, si am conclus ca s-ar putea sa ma fi pripit. Da' vorba lu tudorica, eeeee preeeeea taaaaaarziuuu.



Si am sa mor, probabil, admirandu-te (sau o sa adorm in seara asta - cel putin); si ai sa mori, tu, (sau ai sa adormi) nepasandu-ti. Da ata ete.