happy and free

charles

bukowski

you! sick old bastard

came into my life

and mutilated it forever.

then you died.

and my dandy little happiness died

with you.

who gave you the right?

exist intr-un mediu aparte, un mediu anormal. in care ma introduc cu angoasa si cu...reticenta? mediul unei dintre cele mai prestigioase scoli de teatru care exista.
si sunt mica. si nu fac parte.
si de ce imi spun ei ca e bine. cand nu e bine?
PUTAIN!

esti mult, si totusi nu-mi ajungi.

Ne.norocitule.In sensul ca n-ai avut

Noroc.

Halleluja

4 ani. Fara incetare, 4 ani. 4 ani scrasnind din dinti, batand din inima si din pleoape zi si noapte, 4 ani iubind, urand, 4 ani care mi s-au intamplat in ultimii 4 ani, si pe care i-am facut sa mi se intample. Cu bune, cu rele, cu francis, cu nopti nedormite, cu teorie critica, cu teatru live, cu vulnerabilitate, cu pofta, cu corpul meu necenzurat, infasurat in folie de plastic, dezbracat in fata audientei lacrimande, mestecand un mar crud. 4 ani.
University of Alberta Drama Honors Alumni.
What now?

Am invatat ca oamenii se sting si mor. PUFF!! Si s-au dus.

Oricat de sfasietoare mi-e durerea, lumea nu se opreste din propria-i inertie sa ma asculte pe mine, sa ma consoleze pe mine, sa ma vindece pe mine. Autobuzele continua sa fie aglomerate, restaurantele continua sa fie pline de rasete, femeile alearga in continuare sa-si prinda copiii de mana cand acestia tasnesc de langa ele furati de vreao vitrina cu jucarii.

Mai dureros decat a vedea un om murind este a realiza ca planeta nu-si stopeaza cursul nici macar o secunda, nici din recunostinta, nici din compasiune, nici din politete.

Nu stiu, mha, da' m-au zguduit teribil evenimentele din ultima vreme; numa' gandu' ca tot ce am, tot ce sunt este fragil, perisabil... azi e si maine gata!

Pa.

Cand iti aprinzi tigara automatic, cand nu mai stii daca e prima, sau a 2a, sau 5a, sau e sfarsitu pachetului. Cand painea nu mai are gust, ca o inghiti cu totul - ca nu-ti mai pasa nici sa mesteci, cand ai plecat inainte sa fi ajuns, cand ti se pare ca a plange e cea mai inalta traire umana, cand nu mai stii daca esti tu, sau esti el, sau e vina ta, sau a lui, sau a mama masii. Cand te holbezi in oglinda la o fatza murdara si doua dungi rosii paralele sfasiate de 4 ore de plans continuu - care ustura. Cand te-am iubit cu mila si cu groaza - vorba cantecului - tot ce-i al tau imi apartine mie. Cand.. bun sau rau, erai al meu. Macar stiam una si buna. Cand iti fuge pamantul de sub piciore - rectific: nu "iti", nu, nu! nu TZIE. Mie. Mie imi fuge.

Radu, si Nico, si amaratul de tigan de la Contzi - ala fara papuci (Da! Ala!) - si Profesoru Doctoru in Quantum Physics, si mama saraca, cu tototii au simtit la fel candva.

Numa ca de data asta, parca e numai a mea tigara asta. Desi da... toata lumea a fumat-o.

Ma pis pe mine de frica. Nu de dragoste. De frica. Daca o sa ma transform intr-o inadaptata, hm? Daca n-o ma-mi mai gasesc vreodata locul? Ca dupa 2 ani jumate de Ceva - dracu stie, Ceva oricum a fost, habar n-ai cine mai esti, cine mai erai, si.. (tre sa-mi suflu nasu, revin)



Cand.



Poate nu maine, poate nu prea curand, da vreodata tot am sa inteleg de ce, dragule, am plecat. Din impuls, asa cred acuma. In fine, azi am plans ca sa ma feresc de a trage conculzii, si am conclus ca s-ar putea sa ma fi pripit. Da' vorba lu tudorica, eeeee preeeeea taaaaaarziuuu.



Si am sa mor, probabil, admirandu-te (sau o sa adorm in seara asta - cel putin); si ai sa mori, tu, (sau ai sa adormi) nepasandu-ti. Da ata ete.

Sinziana alearga in jurul cozii

Ca un caine.
Sinziana nu stie ce vrea.
Sinziana, cand e nefericita, se gandeste tot timpul la datile cand ERA EA fericita. Da' nu-si aminteste ca in datile alea cand... ERA EA fericita, spera de fapt la alte dati 'cand ERA EA fericita'.
Asta pentru ca Sinziana - ce nume frumos! ca de basm... - traieste intr-un basm. Viseaza feti frumosi pe cai verzi, care sa recite cuvant-cu-cuvant balivernele din poveste. Ea nu stie sa-l pretuaisca pe El, sau pe Ea insasi decat dupa ce screw up ce o bucura mai mult si ce ii umple sufletul.
Ea i-a reprosat lui azi ceva. Ea ii reproseaza des lucruri, desi stie ca nu-i frumos ce face. Nu ca nu-i frumos, nu-i fondat. El era sa o paraseasca acum o vreme, pentru ca se simtea atat de frustrat si de marunt si de neputincios in fata marii Nefericiri (Sinziana), incat devenise nefericit el insusi cu sine. Desi Sinziana stie lucrurile astea, ea continua sa ii reproseze lucruri care de fapt nu tin de el, ci tin de ea - de coada ei in jurul careia alearga neputand sa o prinda. De exemplu, azi el vine sa o ia de la serviciu... da mai bine nu mai dau nici un exemplu, ca e rusinos cat de puerila si mofturoasa sunt.
In fine, Sinziana a realizat azi ceva ce nu prea stie ea cum sa articuleze in cuvinte, da' spera sa schimbe. Si maine, cand o sa-l vada, o sa-l pupe pe fruntea lui mare ca de crocodil, si-o sa-i zica "Te iubesc, mai omule, mai! Da-mi sa te mai pup o data!"